Cum faci rost de bani inainte de salariu - Partea I

Încă  5 zile până la salariu. Urâte zile. Mai că număr și secundele până intră banii pe card. Buzunarele, portofelul sunt goale, fiecare cotlon și buzunar din casă deja au fost ”măturate” în căutare de mărunțiș. iar șansele de a găsi vreo bancnotă de vreun fel în vreo poșetă sunt egale cu zero.

Degeaba deschid agenda telefonului și cu speranță mă uit la numele contactelor, poate, poate mai pot da un telefon. Într-un  minut, îi triez în cei de la care mă pot împrumuta și cei de la care nu (ori fie sunt simple cunoștințe, colegi  de la care am cerut deja până la salariu, etc.). Lista cu cei de la care pot cere împrumut se reduce la doi. Victorioasă, pun mâna pe telefon și sun, dar după ce dau telefoanele de rigoare, mă dezumflu repede - și ei fac același lucru ca și mine. Unul dintre ei chiar era pe cale să mă sune.

Bun. Frigiderul e gol și consumă curent degeaba. Problemele care țin de facturi și rate le pot amâna până la salariu, dar problema frigiderului, nu.

Din moment ce nu am de la cine să mă împrumut, trebuie să găsesc o soluție să îmi asigur existența încă 5 zile. Îmi vin în minte două: amanetul și donatul de sânge.

Problema cu amanetul este că tot ce am avut se află deja acolo, aşteptând să prelungesc contractele.  Deci, îmi trebuie altă soluţie.

Dar, norocul îmi surâde în drum spre serviciu când, pe uşa unui amanet văd scris mare „Primim argint”. Nu îmi vine să cred ochilor, aşa că intru şi întreb, să fiu sigură că, de atâta stres, nu am uitat să citesc corect. 

Când aflu sigur că îmi pot amaneta argintul, mă interesez de programul amanetului  şi toată ziua stau ca pe ghimpi, aşteptând să mi se termine programul de lucru, să fug acasă, să adun tot ce am şi să văd câţi bani îmi rămân. Zis şi făcut.

În aceeaşi zi, peste 9 ore, mă întorc sfioasă la amanet, întind punguţa doamnei de acolo, care îmi verifică bijuteriile şi, când scoate hârtiile pentru contract, răsuflu şi eu uşurată. Ceva, ceva, tot o să am în frigider.

Valoarea la amanet a bijuteriilor mele, cumpărate în ani de zile, a fost de 50 de lei (în condiţiile în care acestea valorau în jur de 500 lei). Problema pe ziua respectivă era rezolvată, dar în sinea mea mi-am promis ca la salar să îl ridic de acolo.

Bun. 50 de lei în buzunar. Toată lumea era a mea. Încă 50 de lei, şi sigur  prind ziua de salariu cu ceva în frigider.

Soluţia numărul doi: donatul de sânge.

Despre acesta, în postul următor.

Dacă te-ai confruntat cu probleme similare, înainte de salariu, lasă-ţi comentariul/opinia aici. Poate ne mai vin idei :)